Cum a ajuns Romania in halul asta ?

Scurgere de informații secrete: Traian Băsescu si agent KGB

Conform aplicării principiului diviziunii muncii între serviciile statelor membre ale N.A.T.O., Olandei îi revenea activitatea contrainformativă în spaţiul României. Datorita acestui fapt, in arhivele olandeze se găsește un bogat material informativ, în legătură cu activitatea anti-NATO. La Haga se află o arhivă cuprinzând activitatea KGB desfășurată în Benelux. Conform documentelor stocate acolo, Băsescu Traian a fost membru al Direcției de Informații Externe (DIE), deci agent specializat în transporturi de armament și spionaj militar.


Sub umbrela serviciului românesc de spionaj, extrem de lacom după bani, Băsescu a cedat propunerilor sovieticilor și a fost racolat, devenind componentul unei rețele a KGB în Europa Occidentală. Rețeaua era condusă de Silvian Ionescu, iar legătura era asigurată, în Ostende și Anvers, prin Băsescu. Pe langă diverși fugitivi ruși care au defectat în vest după 1991, un spion dublu britanic, care a acționat în anii ‘80 la Anvers, descrie în detaliu activitatea de spionaj în favoarea rușilor a fostului președinte al României, scrie Corectnews.

Albert Ignatenko (un general KGB, urmărit îndeaproape și astăzi de serviciile de contrainformații belgiene și olandeze), a efectuat în anii ’80 mai multe deplasări la Anvers, unde s-a întâlnit cu Băsescu în mare taină, conform celor consemnate în documentele serviciilor secrete olandeze. Tot de acolo aflăm că, în perioada în care se afla la post la Anvers, Băsescu Traian se întalnea și cu maiorul KGB Victor Bout la aeroportul din Ostende. Ulterior, Victor Bout avea să devină cel mai mare contrabandist de armament din lume.

Inainte de vizita Familiei Regale Belgiene în Romania, serviciul secret belgian a elaborat un dosar întreg despre activitatea de spionaj și trafic de arme desfășurată de Băsescu Traian. Conform acestor documente, Băsescu era agent KGB, sub acoperireaDIE.

In 1973, Ceaușescu semnează un document secret (Nr. Z-363/1973) prin care, șefii misiunilor Navrom din străinătate, devin automat ofițeri acoperiți, specializați în spionaj militar și trafc de arme. Pentru această misiune, Băsescu Traian urmează o școală de specializare pentru spionaj și diversiune, localizată la Brănești și la Băneasa.

Cele două locații erau dotate cu sisteme de acomodare cu limbile străine, cu tehnicile de spionaj, cutumele diplomatice și modul de viață occidental. In faza a doua s-a lucrat la “legendarea” ofițerului cu identitatea sub care acesta urma să activeze. S-a mers până la antrenarea și obișnuirea lui cu detectorul de minciuni. Atunci a învățat Băsescu Traian să mintă fără să clipească. După identificarea cu personajul, ofițerul a trecut la pregătirea sistemului de comunicare cu Centrala, prin curieri sau, direct, prin cifrul de stat.

Din anul 2004, Băsescu Traian a trecut cu arme și bagaje în tabăra cealaltă, acceptând să colaboreze cu CIA. Fiind orbiți de modul lor de gîndire maniheistă, americanii erau convinși că, mai devreme sau mai târziu Adrian Năstase, va face rușilor concesii inacceptabile. De aceea au decis să-i bareze acestuia accesul la putere și au mizat, în extremis, pe Băsescu Traian, care era dispus la orice concesie, fiind șantajabil, atât cu problemele sale din justiție (Dosarul Flota), cât și cu tot trecutul său de spion militar și traficant de arme.

Ulterior, Băsescu Traian s-a revanșat față de stăpânii americani, cadorisindu-i cu mari sume de bani și făcând gesturi de mare prietenie față FMI și Banca Mondială, îndatorând România cu sume uriașe, purtătoarele unor dobânzi colosale. La declanșarea crizei din 2008, tot din ordinul său au fost achitate, imediat, către băncile mamă din occident, toate împrumuturile acordate prin filialele acestora din România. Firește, din banii acordați cu dărnicie de FMI.

Americanii sunt oameni pragmatici. Ei se folosesc de anumite persoane, iar când nu mai au nevoie de ele, le dau un șut undeva sau chiar le elimină fizic. Una din tacticile obișnuite pentru a se distanța de foștii lor colaboratori este declasificarea unor documente ale CIA, care sunt “scăpate” în presă. O alta metodă este plasarea în media occidentală a unor informații compromițătoare, necunoscute anterior marelui public. De acest lucru îi este acum frică lui Băsescu. Pentru distrugerea sa, CIA va face în curând trimitere la diferite cărți “de interes”, în care se fac referiri la activitatea sa de spion KGB și traficant de arme, la Anvers.

Iată ce declară celebrul Mihai Pacepa: “Navrom avea o relaţie de subordonare faţă de Direcţia de Informaţii Externe şi Direcţia de Informaţii a Armatei, în baza unui decret din 1973. Documentul ar fi autorizat Navrom să transporte, prin „curier diplomatic secret“, echipamente militare occidentale supuse embargoului. Toate aceste aranjamente, preciza el, erau făcute chiar de şefii agenţiilor Navrom şi căpitanii de nave”.

Analiștii CIA menționează și asasinarea colonelului Trosca și distrugerea (în Decembrie 1989) a diviziei anti-KGB a lui Ceaușescu, cea care îl urmărea pe Băsescu Traian, dar și pe celalți agenți sovietici: vestita UM 0920/A, devenită apoi UM 0110. Atribuţiile acestei unități de elită ceaușiste erau în sfera contrainformaţiilor, adică supravegherea activității din România a serviciilor de informaţii din celelalte ţări comuniste, în mod special activitatea KGB.

Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Băsescu. El îi semnează acestuia, cu avizul DIE și al Securității, ordinul de încadrare la postul de la Anvers, ca reprezentant al Navrom. Tot atunci, Silviu Predoiu, este ofiţerul DIE sub acoperire, trimis la Anvers, ca reprezentant comercial, având biroul alăturat de cel al lui Traian Băsescu.

Atât Băsescu Traian, cât și Gheorghe Marin și Silviu Predoiu sunt suspectaţi că ar fi fost racolați și fac parte dintr-o rețea de spioni KGB, în timp ce Vasile Ionel, Ion Iliescu și Nicolae Militaru făceau parte dintr-un alt grup de agenți KGB aflați în urmărirea UM 0110. Gheorghe Anghelescu era urmărit de UM 0110, prin biroul din Constanţa, Adrian Isac a fost în atenţia UM 0195, Gheorghe Fulga era urmărit de UM 0110, prin biroul din Braşov, Mihai Caraman era în atenţia UM 0195, iar Petre Roman era în atenţia UM 0544 (DIE).

CIA a semnalat faptul că Adrian Isac a colaborat cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, serviciul secret rus, urmașul KGB.

Băsescu Traian a fost racolat de Direcția a IV-a a Securității în 1972, pe vremea când era înscris la Institutul de Marina. Numele lui se regăsește în Registrul Jurnal pentru rețeaua informativă a U.M. 02150 Mangalia, registru care cuprindea toți colaboratorii Securității din Institutul de Marină. După ce Băsescu Traian a terminat Institutul, dosarul său de rețea, cu nr. P-3990 a fost transferat la Securitatea Constanța, în anul 1976, fapt certificat prin adresa cu nr. 00151392/29.09.1976.

Numele lui Basescu Traian se regăsește în Registrul de Inventar – Arhivă al fondului rețea Constanța, registru care cuprindea toți informatorii Securității din județ. Dosarul de colaborator nr. 003990/1972, al lui Băsescu Traian, a fost distrus în anul 1979, cu Procesul-verbal de distrugere nr. 0058212/15.08.1979.

Sursa

Acum ati inteles de ce Romania, printre altele, nu mai are flota strategica la Marea Neagra si nici autostrazi pe care trupele NATO sa se deplaseze rapid la nevoie !
Clar ca lumina zilei.
Mai grav este faptul ca in spatele acestui exponent de varf al tradarii si al mega-escrocheriilor penale este incolonata o intreaga gloata de tradatori, mai mici sau mai mari, fie catre Est, fie catre Vest, fie in ambele parti, care au contribuit din plin la lovitura de stat din Decembrie '89 si au pus umarul timp de peste 26 de ani la distrugerea Romaniei si la spolierea poporului roman !

Q.E.D.

Treziti-va si actionati ferm si concret macar acvm in al doisprezecelea ceas, altfel condamnati si copiii vostrii la neo-sclavagism.
Acesta prinde contur din ce in ce mai clar odata cu noul val de slugi si cozi de topor scolit in laboratoarele ONG-urilor finantate de Soros, in fapt ale Ocultei iudeo-sioniste khazaro-jidovesti cu scopul declarat al globalizarii puterii si controlului absolut la nivel planetar si al instaurarii Noii Ordini Mondiale, Guvernului Mondial.
Si implicit instaurarea unei forme perfide de neo-sclavagism la nivel global, mascata sub o forma de pseudo-democratie unde liderii toti sunt simple marionete, slugi in slujba Ocultei !
Asa cum este si actualul guvern din colonia Romania care este folosita in prezent drept poligon de incercari al strategiilor oculte, poporul roman fiind pe post de cobai !
Exista o preocupare majora in prezent pe acapararea ultimelor resurse de care mai dispune statul roman si trecerea lor sub control si exploatare externe.

Bonus





pentru cei care gandesc mai mult si liber .... partea a II-a

Un documentar excelent depre un post de radio si depre o perioada pe care le asociez cu copilaria.

Studioul TVR mobil de la Revoluţia din 1989



Surse : SRI/SIE/STS/DGIA

Remember

Deconstruirea României. Cum am ajuns cerșetorii Europei →


Marioneta Iohannis si masoneria din Germania! Destabilizarea Romaniei de servicii secrete straine, masonerie si grupurile de influenta khazaro-sioniste!

Posted on 27/11/2014 by Lupii Dacici

Cele ce le veti citi in continuare au la baza un amplu documentar, efectuat pe baza tuturor investigatiilor efectuate pe tema de lagatura dintre Iohannis si masonerie, din mai multe surse, unele fiind investigatii proprii ale Ziuanews, in legatura cu Cancelaria Germaniei si cu legaturile dintre aceasta si PDL, publicate de noi, ca si legaturile cu Forumul German, cu evanghelismul german, Fundatia Adenauer, Centrul Economic German. Alte texte apar pe Internet si sunt dezvaluiri ale Ziarului de Sibiu, altele apartin publicatiei Ziaristi Online, sau texte ale unor jurnalisti independenti ca Ovidiu Zara, sau Marius Sălăjean, dar si altii, lista investgatorilor acestui caz fiind destul de lunga.

Ei bine, una dintre activitatile secrete ale masoneriei germane este dezagregarea teritoriala si economica a Romaniei, lucru care s-a vazut in ultimii 25 de ani. Dar haideti sa vedem legatura lui Werner Klaus Johannis cu masoneria germana. Dupa instalarea primarului sas Werner Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.

Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii “sateliti” ai Clubului Economic German. Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.

Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly. Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.

Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care “pastoreste” afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Werner Klaus Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German. Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman: Crin Andanut, de profesie economist. Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993. Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.

Speculand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate. Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu. Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Werner Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.

Susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis se datorează faptului că este membru al Masoneriei. De fapt, asistăm la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe primarul Sibiului pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.

Nicolae Nan, Ioan Berghezan, Ioan Tuşinean sunt nume intrate în rândul masoneriei sibiene. „Frăţie” despre care mai toată lumea vorbeşte cu, cel mult, „am auzit că…” a împânzit mai toate mediile de conducere ale judeţului. Mai nou, la Sibiu a pătruns puternic şi masoneria germană – Andreas Huber şi Steffan Mildner sunt două exemple de acest fel.

Primul nume apărut în urma investigaţiilor efectuate de Ziarul de Sibiu a fost cel al liderului politic, Nicolae Nan, care pe bună dreptate şi-a însuşit titulatura de “Naş” al lumii afacerilor sibiene şi care a intrat în vizorul masonilor în perioada 1990-1991, datorită potenţialului relaţional de care dispunea. Masoneria l-a luat în colimator nu pentru persoana sa, ci pentru lanţul de legături prin alianţă pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Filiera oamenilor pe care acesta i-a recomandat în masonerie este una vastă şi este fundamentată pe principiul puterii. Primul a fost Dan Nanu, consilier local, pe care “Naşul” Nicu Nan l-a cununat anterior, şi care a reprezentat un argument decisiv.

În această direcţie, sprijinul acordat lui Dan Nanu a venit datorită faptului că fratele său, Florin Nanu, este procuror, iar tentaculele acestuia se întind până la instituţiile centrale ale magistraturii din Bucureşti. De asemenea, o altă susţinere a fraţilor Nanu pentru masonerie a venit din partea procurorului Silaghi, care a întărit recomandarea făcută de Nan. A doua proptea recomandată de Naşul Nan pentru masonerie este Ioan Tuşineanu de la SC Construcţii SA. A intrat în vizorul masonilor datorită faptului că a pornit de jos, de la mătură, ca simpul funcţionar în primărie, atrăgând atenţia asupra influenţei masive pe care acesta o exercita la nivelul judeţului, în cadrul afacerilor cu licitaţii.

Senatorul Nicolae Neagu nu putea scăpa tentaculelor masonice, datorită faptului că, din 1990 încoace, el însuşi şi-a cultivat relaţia cu Naşul Nan prin afacerile derulate la nivelul judeţului, calul Troian fiind Metalcar SA, ale cărei afaceri au fost gestionate de acesta direct până în anul 2004 şi apoi din umbră, după ce acesta a devenit parlamentar de Sibiu. De menţionat faptul că senatorul Neagu a fost acceptat în ultimul val masonic de la Sibiu.

Conexiunile masoneriei sibiene cuprind însă şi membrii ai fostului partid de guvernământ – Ioan Cindrea, omnipotentul politician al PSD, a ajuns în vizorul masoneriei încă din vremea în care organizaţia judeţeană a acestui partid era condusă de controversatul Francisc Tobă, care a avut un rol aparte în timpul evenimentelor din decembrie 1989, de la Sibiu. După momentul postrevoluţionar, începătorul Ioan Cindrea în ale politicii nu s-a expus în primul plan al politicii sibiene, ci a ştiut să stea în umbra lui Tobă, dar având totuşi abilitatea de a-şi dezvolta relaţii la Bucureşti în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Acesta a fost momentul culminant al carierei politice a lui Ioan Cindrea care a atras atanţia liderilor masonici actuali, fiind catalogat dreptul unul dintre cei care au ajuns să stăpânească şi să folosească arsenalul de semne şi ritualuri masonice în cadrul întâlnirilor. Constantin Morar, fost preşedinte al Consililui Judeţean Sibiu a ajuns ţinta masonilor datorită faptului că era caracterizat un fidel susţinător al principiilor masonice, printre care dirijarea intereselor judeţului către aceste cauze masonice – atragerea investitorilor din străinătate, investiţii în domenii preferenţiale care să aducă profit imediat – au constituit punctul major.

Un alt nume impus în galeria masonilor locali este Ioan Beghezan, procuror-inspector în cadrul Curţii de Apel Alba. În perioada în care acesta a ajuns în atenţia masonilor, Ioan Beghezan îşi căpătase deja reputaţia unui om care şi-a demonstrat capabilitatea de a-şi întinde tentaculele până la instituţiile decizionale de la Bucureşti, printre care cele cu puterea cea mai mare erau: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar instituţia Procurorului General al României.

Aceleaşi relaţii de rudenie prin alianţă s-au făcut cunoscute şi în cazul procurorului Ioan Beghezan în cadrul masoneriei, acesta recomandându-l pe procurorul Mănicuţ, originar din Poiana Sibiului, datorită potenţialului financiar pe care îl avea acesta. La rândul lui, procurorul Mânicuţ se află în relaţii apropiate cu Ioan Ghişe, actualul proprietar al lanţului de afaceri Ana Oil, care şi-a întins plapuma afacerilor peste zone importante de afaceri din Sibiu şi Mureş. Element notabil, procurorul Berghezan este naşul procurorului Mănicuţ, ca şi în cazul lui Nan, relaţia de rudenie prin alianţă având o pondere importantă pentru segmentul masonic.

Întâlnirile masonilor germani au ajuns astfel să aibă loc la ceas de taină în crama Mildcosib, care aparţine aceluiaşi Steffan Mildner de la GTZ şi în cadrul căreia îşi expun ideile de sorginte masonică persoane precum: Klaus Johannis şi arhitectul şef Szabolts Guttmann. Acesta din urmă a ajuns să atragă atenţia masonilor ca urmare a faptului că soţia sa, având o funcţie ascunsă în cadrul firmei Arhigraf, care aparţine arhitectului Valeriu Grigorov, a ajuns să aibă în anul 2004, un profit de peste 1 miliard de lei.

Anterior, Mildner a ţinut să precizeze destinaţia clară a afacerii Mildcosib. „Societatea MILDCOSIB este afacerea mea personală care nu are nici o legătură cu proiectul GTZ. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obţinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial în proiectul GTZ. Pentru o perioadă scurtă de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experţi locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel încât sumele plătite au fost una câte una rambursate către GTZ. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB”.

„Organigrama” de funcţionare a masoneriei reprezintă un aspect ascuns ochiului public, asupra căruia vom insista în cele ce urmează. Structura de putere a masonilor se bazează pe ranguri ierarhizate, în care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-şi cunoaşte decât şeful de pe nivelul imediat superior, în genere acesta fiind cel care l-a recomandat şi susţinut pentru a accede în masonerie.

Înainte de a fi propulsat în structurile masonice, persoana respectivă se află în studiu pe o durată de cel puţin trei ani, timp în care sunt testate o serie de calităţi precum: potenţialul de putere al relaţiilor la vârf pe care le deţine, influenţarea deciziilor la nivel înalt prin funcţia pe care o are. Alături de acestea, sunt vizat şi anumite tare de personalitate, fiind luate în colimator persoanele avide de putere, dornice de funcţii şi poziţii sociale de conducere. După cei trei ani de supervizare a ucenicului,”protectorul” lansează verigii imediat superior propunerea de a accede în rândurile masoneriei, după care depune un jurământ de credinţă care să ateste în esenţă obedienţa faţă de principiile organizaţiei.

Activitatea masonică la nivel global a ajuns să fie monitorizată de capii serviciilor secrete. În perioada în care Radu Timofte, actualul director al SRI, deţinea funcţia de vicepreşedinte al comisiei de apărare al Senatului, acesta a supervizat activitatea grupărilor masonice. De pe aceste poziţii, a dezvăluit că „masoneria îşi propune să influenţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţionale şi internaţionale. Se vorbeşte tot mai des şi se scrie tot mai mult de faptul că această organizaţie are ca scop şi adesea chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniu economic, politic, cultural şi mai nou militar. Nu cred că se ştie prea mult despre masonerie, aceasta fiind o organizaţie destul de complexă despre care nici măcar membrii supuşi nu ştiu acest lucru. Dacă se ştie câte ceva, se ştie din ceea ce s-a deconspirat până acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori). Aceste documente au fost receptate negativ de liderii masonici, deoarece ar fi fost de preferat ca cei care au vorbit să nu încalce jurământul, iar activităţile secrete să nu fie cunoscute decât de un grup foarte restrâns. Celorlalţi mai mici nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, acestea fiind simple unelte care doar cred sau îşi imaginează că ştiu câte ceva”.

Scopul vizat de liderii masonici locali este unul singular şi poate fi sintetizat sub formula dominaţiei şi controlului „de cadavru” al centrelor decizionale, care s-au impus în domeniile menţionate. Arsenalul masonic utilizat este diversificat, de la relaţiile de rudenie prin alianţă şi până la încrengăturile conexiunilor de comandă şi control al instituţiilor care vizează subordonarea nucleelor de putere ale acestora. În colimator se află afacerişti notorii, politicieni de marcă şi justiţiabili care deţin pârghile deciziei.

Primarul Klaus Johannis face el insusi parte din clubul Lions Sibiu si a fost chiar presedintele acestuia, intre anii 2004-2005. Din cele doua cluburi sibiene mai fac parte omul de afaceri Ilie Vonica, directorul DSP Ioan Manitiu, deputatul Mircea Cazan si sotia sa, Adriana, fostul rector al ULBS, Dumitru Ciocoi Pop, medicul pediatru Mihai Neamtu, patronul societatii Geiger – care a castigat multe dintre contractele cu primaria Sibiu – Gheorghe Geiger, fostul prefect Ilie Mitea, dar si actualul prefect, Constantin Trihenea, presedintele Consiliului Judetean, Martin Bottesch si multi alti oameni cu influenta in Sibiu.

In continuare, prezentam, conform unei investigatii Ziuanews, legaturile PDL cu cancelaria lui Merkel, din care o sa rezulte foarte clar de ce a ajuns Klaus Iohannis varful de lance al aliantei PNL-PDL si de ce a fost propus la presedintia Romaniei. O sa regasiti nume foarte cunoscute, care au facut “suveica” pe la toate partidele.

Noul Reich, alimentat financiar prin două fundații germane, s-a extins de-a lungul Europei, înrobind instituțiile naționale intereselor de partid, manipulând opinia publică și transformând contribuțiile europene în daruri portocalii, cu destinatari înregimentați politic. Cu toate că reprezintă o infracțiune la Legea partidelor politice, organizațiile străine au stimulat financiar puternic partidul lui Băsescu și politica democrată în România, inițiind apoi scenarii pseudopolitice de luptă pentru apărarea democrației, în scopul anihilării socialiștilor aflați, în prezent, în aproape toată Europa, în opoziție.

ZIUAnews vă arată o schemă incredibilă, care demonstrează că cei mai mulți dintre membrii de bază ai PDL sunt conectaţi la banii şi relaţiile neoprotestanţilor. Sumele de bani şi puterea de a influenţa luarea unor decizii, atât în interiorul PDL-ului, cât mai ales în afara lui, le sunt date parlamentarilor penticostali sau celor care aspiră la statutul de parlamentar, de organizaţiile neoprotestante puternice din SUA. Întregul PDL este împânzit de neoprotestanţi care se folosesc de această confesiune pentru a accede la funcţii, la bani, la influenţă.

Deşi sunt extrem de puţini oamenii politici care recunosc deschis apartenenţa lor la neoprotestantism, temându-se că, într-o ţară majoritar ortodoxă, acest lucru i-ar prejudicia la vot, ZIUAnews vă arată legăturile mai marilor PDL cu diverse culte neoprotestante, dar şi beneficiile pe care oamenii politici le-au obţinut de pe urma acestei apartenenţe ţinute secretă.

În urma alegerilor din 2008, au fost votaţi doar şapte parlamentari evanghelici, baptişti şi penticostali, toţi făcând parte din Partidul Democrat Liberal: Lucian Riviş Tipei (Arad), Nicolae Jolţa (Bihor), Orest Onofrei (Suceava), Mircea Lubanovici (Diaspora), Gheorghe David (Timiş) Marius Dugulescu (Timiş) și Iosif Veniamin Blaga (Hunedoara). Realitatea însă a fost alta.

Nucleul neoprotestanţilor din PDL începe cu fostul premier Emil Boc, care este penticostal, la fel ca și fostul primar de Cluj-Napoca, Sorin Apostu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tișe, deputatul Daniel Buda, fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, Radu Țîrle. Deputatul Lucian Tipei este chiar fiul pastorului Pavel Tipei, șeful Cultului Penticostal din România, prieten la cataramă cu primarul Aradului, Gheorghe Falcă, şi acesta, dar şi socrul său, Gheorghe Seculici, fiind apropiaţi de penticostali.

Emil Boc a negat că este penticostal, însă a omis un detaliu: cei 300.000 de dolari luaţi de la pocăiţi. Conform Primăriei Cluj-Napoca, „Emil Boc a salutat finalizarea, la 8 octombrie a.c., a demersurilor comunității române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, legate de colectarea unor importante fonduri (aproximativ 300.000 USD) destinate îndepărtării efectelor inundațiilor din România, urmând ca această sumă să fie direcţionată, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, susținerii proiectelor de refacere a zonelor afectate de calamități”.

Anghel Florin Serghei, William Brânză, Daniel Buda, Marius Dugulescu, Alin Popoviciu, Lucian Riviş-Tipei, Badea Riceard, penticostali PDL-işti, au propus, în preajma alegerilor prezidenţiale din 2009, proiectul de lege pentru stabilirea parteneriatului dintre stat şi biserică în domeniul asistenţei sociale, adoptat în luna decembrie a acelui an, de Camera Deputaţilor. Concret, proiectul prevedea ca toate bisericile din România, inclusiv cea penticostală, să primească ajutor de la stat.

Vasile Blaga a făcut, la începutul lui 2010, o vizită în Atlanta, Georgia, fiind însoţit de pastorul Paul Negruţ, de la Biserica Baptistă „Emanuel” din Oradea. Nici Ambasada României din SUA, nici consulul onorific al României din Atlanta, nu au fost înștiinţaţi de această acţiune, afirmându-se că vizita lui Blaga, pe atunci ministru de Interne, a fost ferită de ochii curioşilor. Penticostalii români care frecventau Philadelphia Romanian Church au ştiut din timp de această vizită, fiind invitaţi să participe la întâlnirea cu liderul PDL. Ortodocşii români au fost deranjaţi de hotărârea fostului ministru de Interne. Părintele ieromonah DR. Chesarie Bertea a cerut explicaţii reprezentanţilor Ambasadei Române. Dacă prima reacţie a acestora a fost de a nega zvonurile, la câteva săptămâni un funcţionar al Ambasadei i-a confirmat preotului vizita lui Blaga în Atlanta.

Mircea Lubanovici, penticostal de seamă, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 43 Diaspora, colegiul uninominal nr. 3, fiind şi membru supleant al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 27 de ani, Mircea Lubanovici a emigrat, împreună cu soţia sa, în SUA, mai exact în Chicago, unde a absolvit „Harry Truman Community College”. În calitatea sa de deputat de Diaspora, Lubanovici a organizat conferinţe şi simpozioane în comunitatea română penticostală, inclusiv şi-a introdus electoratului colegii politicieni, cum ar fi penticostalul Radu Ţârle, senator de Bihor, deputatul de Caraş-Severin, tot penticostal, Valentin Boşneag şi Ioan Moldovean, neoprotestantul preşedinte al Alianţei Evanghelice Române. Toţi cei menţionaţi mai sus, inclusiv şeful Consulatului General al României din Los Angeles, Cătălin Ghenea, au participat, în Arizona, la o serie de conferinţe sponsorizate de Biserica Baptistă „Happy Valley”. Românii de alte confesiuni, care doreau să stea de vorbă cu consulul Cătălin Ghenea erau nevoiţi să plătească „o taxă de intrare”, de 20 de dolari, pe care nu se oferea nicio chitanţă sau alt act.

William Brânză, deputat PDL de Diaspora, a cărui apartenenţă la cultul penticostal nu mai este o necunoscută, se ocupă tot de problemele românilor din afară. În plină campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, Brânză a mers în Franţa, unde a participat la o întrunire a comunităţii penticostale din Paris.

Dănuţ Liga, de confesiune adventistă, este un alt deputat democrat-liberal a cărui relaţie de prietenie cu pastorul adventist Viorel Patrană a fost demonstrată. Acesta din urmă a deţinut mai multe companii în SUA şi Marea Britanie, care au avut de câştigat din tombola „100% Adevărat”, desfăşurată la OTV.

Viorel-Riceard Badea, senator PDL, adept al cultului penticostal de peste Ocean, îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României, fiind şi secretar al Comisiei Românilor de Pretutindeni, precum şi membru al Comisiei pentru politică externă.

Marius Dugulescu, preot baptist, fiul pastorului Petru Dugulescu, fost deputat de PNŢCD, a ajuns, prin sprijinul dat de PDL, în funcţia de deputat de Timiş. Totuşi, Dugulescu, vicepreşedintele Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi naţionale, din Camera Deputaţilor, va participa la alegerile din 9 decembrie, în calitate de membru al PP-DD. Dugulescu este apropiat şi de democrat-liberalii Sever Voinescu şi Teodor Paleologu, aceştia participând la conferinţa „Valorile creştin-democrate, Valorile Europei Unite”, organizată de către deputatul PDL Marius Dugulescu.

Daniel Negrea, deputat PDL şi penticostal, ocupă şi funcţia de consilier judeţean în Arad, dar, în perioada 2005-2009, a fost membru în Consiliul Europei, prezidat de Jose Manuel Barroso.

Cuzman Cionca, pastor, membru PDL, nu se sfieşte să facă politică în biserica Penticostală în care predică. În preajma referendumului de demitere a preşedintelui, Cionca a pledat în favoarea lui Traian Băsescu, transmiţându-le enoriaşilor săi că „Tot ceea ce s-a întâmplat în România în ultima săptămână, noi, păstorii voştri, nu suntem de acord. Este uzurparea statului de drept (…) Nu suntem de acord nici cu atitudinea fraţilor noştri, care nu mai ştiu în ce partid sunt. Eu am fost pro şi încă sunt pro unei politici verticale, sănătoase. Noi suntem pro Constituţia. Sunt nişte gunoaie toţi, dar vrem ca legea să fie respectată”. Folosind un limbaj necreştin, Cionca îi motiva pe penticostalii săi să meargă la vot şi să pună ştampila „împotriva uzurpării statului de drept”.

Vasile Ţânţaş, şeful cultului penticostal din zona Oaşului, a beneficiat de finanţări consistente din Statele Unite ale Americii. Ţînţaş a făcut afaceri cu Ioan Oltean, Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă, toţi trei făcând parte din culte neoprotestante. Oltean şi Falcă i-au convins pe liderii judeţeni PDL din Satu Mare să accepte candidatura unuia dintre fiii lui Ţânţaş, Samuel, fostul subprefect din Satu Mare, acest serviciu costându-l 1,5 milioane de euro.

Traian Igaş, fost ministru de Interne, membru PDL, este adventist de ziua a şaptea, fiind şi cel care a încântat electoratul prin cântări de pe scenele organizate cu ocazia mitingurilor democrat-liberale. Igaş este şi membru în Comisia Românilor de Pretutindeni, având ca scop atragerea voturilor de la cei din diaspora.

Mircea Man, democrat-liberalul care a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean Baia Mare ajutat de Episcopia Ortodoxă, s-a sucit. Pentru alegerile din această toamnă, Man este susţinut de penticostalii din Maramureş, în schimbul unui imobil în care neoprotestanţii să îşi desfăşoare întrunirile.

Nicolae Bud, parlamentar PDL, a fost împreună cu preşedintele Consiliului Judeţean Maramureș, Mircea Man, secretarul PDL Maramureş, Gheorghe Marian, fostul subprefect al Maramureşului, Constantin Boloş, Fănică Pop, fostul candidat la Primăria din Baia Mare, Ioan Indre, fost democrat-liberal, primarul din Ulmeni, Lucian Morar, edilul comunei Gârdani, Gheorghe Tătăran şi primarul comunei Fărcaşa, Ioan Stegran, membru înscris în comunitatea penticostală, în 2010, la inaugurarea Bisericii Penticostale Betel din comunca Fărcaşa.

Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, are strânse legături cu adventiştii de ziua a şaptea. În luna mai a acestui an, democrat-liberalul a participat la simpozionul intitulat „Libertatea religioasă – factor de armonie socială”, organizat de Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Gura Humorului, în parteneriat cu Asociaţia Naţională „Conştiinţă şi Libertate”, de asemenea, de cult neoprotestant.

Ionică Pop, consilier PDL Cluj, este susţinător al cultului adventist. În 2011, el a afirmat public că face parte din consiliul de administraţie al Liceului Adventist „Maranatha”, pentru ca reprezentanţii CJ să dispună evacuarea elevilor ortodocşi dintr-o clădire dorită de conducerea liceului adventist.

Victor Fărăgău, Gheorghe Stănişte, David Ilie, Vasile Boari, Ioan Lupoian, Mircea Căpuşan, Gavril Moldovan şi Gabi Covală, toţi neoprotestanţi şi fideli PDL, au întemeiat o formaţiune-satelit a acestui partid, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR)

Remember

RAZBOIUL ROMANO - UNGAR 1919



***

O scurta istorie a tiganilor